Biserica si Adevarul sunt Una

Caderea oamenilor prin pacatul stramosesc a insemnat,printre altele,si o cadere din adevar.Pentru a ne mantui,trebuie sa ne re-integram viata in adevar,iar Adevarul in Persoana este IIsus Hristos.Toate lucrurile,toate persoanele care exista prin creatia lui Dumnezeu au un adevar intrinsec care se subordoneaza,care isi afla sensul absolut in Hristos, Adevarul.

Nu numai Hristos este Adevarul,ci si Tatal Sau si Duhul Sfant,(Mantuitorul marturiseste ca El ,Tatal Sau si Duhul Sfant,Una Sunt).Asadar Dumnezeu este Trei si Unul,adica Adevarul este Unul.

Biserica inseamna comuniunea lui Dumnezeu-Adevarul Unul cu oamenii spre mantuirea acestora,si re-integrarea in adevar.Inseamna ca adevarul Bisericii este unul,si nu conceput de omul cazut,ci venind oamenilor prin comuniune si revelatie de la Dumnezeu Unul.Toate adevarurile revelate ale Bisericii converg si isi afla sensul in Dumnezeu Adevarul,deci sunt neschimbatoare,eterne.

Orice pozitii contrare sau diferite acestor adevaruri nu converg in Dumnezeu Adevarul,deci sunt minciuni,iar institutia sau institutiile care le propaga nu pot conduce la mantuire, ci la inselare.Biserica adevarata este Una,mantuirea este una,fiindca Adevarul este Unul,ea pastrand adevarurile mantuitoare intacte,imuabile de la inceput,de la Hristos Adevarul si in Hristos Adevarul. Biserica aceasta Una este Biserica Ortodoxa.Orice om care-si cauta mantuirea este ortodox sau trebuie sa devina astfel ca sa o gaseasca.

Reclame

Sfântul – Stâlpul iubirii

Traim o vreme a devalorizarilor. Cuvintele, altadata rostite cu putere, in gura noastra sunt aproape lipsite de orice substanta. Daca Sfantului Apostol Pavel i s-au revelat, in al treilea cer, cuvinte de o asemenea insemnatate si putere incat oamenilor nu li se cade a le rosti, in vremea noastra parca a disparut orice sfiala fata de ele.
Chiar avand proprietatea sensului lor, totusi rostim cuvinte mari nepermis de des, ceea ce face ca ele sa-si piarda mult din putere.
Un exemplu este cuvantul iubire, pe care prea des il rostim astazi, si prea rar incercam sa-i traim intelesul. Caci intr-adevar, cine nu traieste cuvintele, le rosteste doar moarte.
Au fost si sunt totusi oameni printre noi, de-ai nostri, care au vorbit putin, dar ale caror cuvinte au atata putere, incat pot invia un suflet pierdut. Ii numim sfinti pentru ca asa si sunt, fiindca printre altele s-au straduit pana la sange sa traiasca intelesul cuvantului iubire. Sfantul nu e omul jumatatilor de masura. El e constient de diferenta dintre iubire si betia auto-provocata a contrariului ei, a egoismului. El stie ca starea euforica a implinirii placerilor ni se prezinta ca un paradis, dar de fapt impiedica cel mai mult in a ajunge la Dumnezeu, in Care se afla cu adevarat Raiul.
Sfantul se nevoieste si primeste de la Dumnezeu puterea de a se nevoi si mai mult, si anume tocmai impotriva ispitei de a urma acel drum alunecos al implinirii ispitelor lumesti. El se lupta in fiecare ceas cu sinele sau, cautand si reusind sa-l ridice din mrejele egoismului spre inaltimile curate ale jertfei, unde se intalneste cu iubirea. Doarme cat mai putin, mananca frugal, se lasa batjocorit, isi varsa sangele pentru celalalt om. Asa ajunge la o inaltime unde iubirea e pura de orice amestec lumesc, iar asta i se citeste in ochi.
Despre Sfantul Ierarh Ioan de Shanghai si San Francisco se spunea adesea ca, atunci cand se uita la tine, te simteai cel mai iubit din intreaga lume. Ca in toate imprejurarile grele prin care a trecut era mereu plin de o bucurie interioara de neinteles.
Iata cum viata si iubirea ajung sa se intrepatrunda, cum viata adevarata este intretinuta prin dragoste.
Ca si privirea, cuvintele Vladicai Ioan sunt pline de putere, fiindca el le-a trait intelesul, precum cuvintele inchinate iubirii de catre Sfantul Apostol Pavel, cuvinte zguduitoare, de foc.
Sfantul este un stalp al iubirii in mijlocul unei invalmaseli de confuzie, de eroare. El sta drept in suvoiul vremurilor, dand puterea celor care-l vad si asculta sa se faca si ei asemenea lui, daca vor.
Trebuie doar sa intelegem ca, prin consolidarea propriului egoism, prin goana noastra dupa placeri, nu vom ajunge niciodata unde credem, si atunci, prin rugaciunile sfintilor care aduc asupra noastra puterea lui Dumnezeu vom putea incepe sa traim cu adevarat. Sa stim nu numai ce inseamna cuvantul iubire, ci sa si iubim.

Preot Prof. Iulian Țigănelea, parohul Parohiei Țipărești